Liber
Ceva timp in urma, am fost la o lansare de revista. Acolo era foarte multă lume. Era si domnul Begbeder Frederik, autorul mai multor carti. Printer care e si "99 de franci", o carte ce a starnit mari dezbateri in familia noastra. :)
Sigur tati nu a ratat ocazia de a se apropia de el si de a schimba o vorba-doua...
Domnul s-a dovedit a fi un om deschis, liber, simplu..... fără aere! :)
Am discutat ceva timp, am aflat ca are o sumedenie de ocupatii.
Apoi a întrebat de tati cu ce se ocupa.
Evident ca tati i-a răspuns.
Cred ca dacă ar fi fost alt cineva ar fi zis:
Waw! Super! Felicitări! Cât ești de bravo!...
Insa discutam cu domnul Begbeder....
Ce a urmat a fost o scurta pauza si o privire plină de compatimire...
Apoi a zis: adică tu nu ești liber?
Nu știu de ce, dar din acel moment nu îmi pot găsi liniștea...
De fapt știu.
Mă framanta o întrebare: ce inseamna sa fii liber, cat de libera sunt eu, cei din jurul meu si cata libertate le dau copiilor mei?
Libertatea este unul din drepturile fundamentale ale omului....
(Parca as fi in campanie electorala). :)
Sa revin:
Libertatea este unul din drepturile fundamentale ale omului,
indiferent de ce varsta are acest om.
Dupa cum mi-a spus si domnul neonatolog la maternitate
"Copilul vostru s-a nascut intr-un stat liber si independent.
Si este cetatian cu toate drepturile garantate de acest stat.
Asa ca atunci cand el are sa vree, atunci are sa se trezeasca". :)
Libertate este ceva individual si fiecare o percepe in felul sau.
Dupa mine, copii trebuia sa aiba libertate,
dar o LIBERTATE DIRIJATA, DOZATA. :))
Asa cum se introduce produsul nou in alimentatia copilului,
tot asa se introduce si "libertatea".
Cand e mic - e simplu:
I-ai pus haina care o vreai tu.
L-ai dus la plimbare pe unde vreai tu.
L-ai hranit cu ce vreai tu.
I-ai luat jucaria, cartea pe care o vreai tu.....
Libertate - zero grame.
Dar copii cresc.
Si vor sa poarte haina pe care o vor ei.
Vor sa mearga la plimbare cu cine vor ei si pe unde vor ei.
Vor sa manance ce doresc ei.
Vor sa-si eie jucariile care la plac lor si nu cele ce ne plac noua, si ne par mai potrivite pentru ei.
Si sa prieteneasca ei vor cu cei care le plac lor si nu noua...
Ei cum sa faci tu parintele, ca si lupul sa fie satul si oita intreaga?
Nici sa nu incalci libertatea copilului, dar nici sa -l lesi de capul lui?
C-an poveste: nici pe drum - nici pe langa drum, nici calare - nici pe jos....
Iata o situate:
Baiatul nostru mare isi facuse un nou prieten.
Un sufletel care este considerat de toti "un copil problema".
Si de fiecare data cand ma intalnea vre-un parinte pe coridor, nu rata ocazia sa-mi spuna, sa ma sfatuiasca sa iau atitudine. Si cu toate ca nu am observat schimbãri in comportamentul feciorasului nostru, am fost nevoita sa intervin, mai ales dupa ce am fost chemata in cabinetul directorului...
Ce e de facut?
Orice "problema" are si o "solutie" sau mai multe.
Am incercat sa gasim aceste "solutii"...
1. Ar fi simplu sa-i interzic sa mai prieteneasca cu acest baiat.
Dar deloc nu m-a incanta rezultatul ce avea sa urmeze: puiul mamei avea sa zica ca totul e ok, ca nu s-a intamplat nimic azi la scoala, doar ca eu sa nu mai ridic intrebarea data. Dar ce avea sa faca defapt?.... :)
2. As putea sa-i creez un mediu artificial de prieteni.
Sa-l duc in vizite si sa vina la noi doar copii pe care eu i-asi accepta ca prieteni.
Dar tot nu e una din cele mai potrivite alegeri.... Eu nu am sa pot la nesfarsit sa-i "creez mediu".
3. Sa-l lasam "liber" sa aleaga cu cine sa prieteneasca.
Am ales a treia varianta.
Si iata asa in una din discutiile noaste am aflat cat de "vesel" si "interesant" petrec flacaii timpul. Si am mai aflat ca defapt majoritatea ideilor veniau de la prietenul nostru. (Sincer un copil foarte capabil si cu niste idei extraordinare, doar ca nu erau orientate in directia cuvenita). Am ascultat, am inteles ca nu e asa de grav cum spuneau toti, dar oricum am hotarat sa intervin. Sa intervin asa mai moale, intr-un mod mai vualat. Si-i zic feciorului:
- Pui, uite cate lucruri inveti tu de la prietenul tau. Uite cate idei are el. Dar tu l-ai invatat ceva nou? Eu stiu ca prietenii nu doar iau dar si dau. Dar tu doar iai de la el cunostinte, idei si nu-i oferi nimic in schimb...
A gandit baiatul putin si zice
- Stii, mami, ai dreptate! Maine am sa merg sa-i povestesc cartea mea preferata.
A doua zi il intreb:
- Cum a fost?
- Stii, lui nu-i prea place sa citeasca...
In urmatoare zi, pe langa manuale, lunch-box si sticluta cu apa ii pun in ghiozdan si tabla de sah...
Aveam un plan.
Ori copii isi petrec timpul cu folos, fara a face "nazdravanii", ori prietenul nostru se lasa de noi si noi de el.....
Din pacate nici sahul nu-i placea prietenului nostru...
P. S.: dupa cum spuneam LIBERTATE DIRIJATA, DOZATA.
Asa cum se introduce produsul nou in alimentatia copilului,
tot asa se introduce si "libertatea".
Ca nu cumva atunci cand va primi portia deplina de libertate, sa i se faca rau sau sa faca vre-o reactie alergica.
Cu mult drag,
Mama a doi feciori.
