De ce Ileana?

Copilul nostru, ăla care e școlar deja, mă întrebă:
- De ce pe cele mai frumoase, harnice și bune fete le cheamă Lenuța?

Auzind acestea, inima mea de mamă a început să bată nu știu cum un pic alt fel...
Mi-a apărut și un zâmbet, pe care l-am simțit doar eu... Crește BĂIATUL MAMEI!!!

- De ce crezi așa? (Încercam și eu să aflu detalii...)
- Pâi în toate poveștile eroinile au numele Ileana Cosinzeana... 

Da! A crescut băiatul mamei, dar nu prea...  :)
Deocamdată eu rămân a fi femeia nr.1 în viața feciorului meu.

P. S.: Da?! De ce mai în toate poveștile cele mai cele sunt Ileana Cosinzeana? Și la ruși e Ileana, Елена Прекрасная.

                           Cu mult drag,
                       mamă a doi feciori.

Ma doare...

Azi flãcãul mamei s-a bãtut cu cineva la scoalã. Mai bine zis, a fost bãtut...
Ok! E bãiat. Scuzati. E BÃRBAT! E si normal sã o primesti cäte-o datã.
Zic cã e bãrbat, fiindcã nu mi-a spus o vorbã despre bãtaie.
Zic cã e bãrbat, fiindcã a primit-o apãrând o fatã.
Zic cã e bãrbat, fiindcã e al meu!!!

Si cu toate cã noi l-am învãtat asa sa fie... Ma doare!!!
Ma doare fiindcã bãiatul care l-a bãtut e in clasa a 5-a, iar al meu in a 2-a.
Ma doare cã a dat în el cu pumnul si nu o singurã datã...
Si mã mai doare cã l-a lovit doar în cap...

Mi-i milã de PUISORUL MEU.
Dar si Mai mult mi-e mila de pãrintii flãcãului din clasa a 5-a...

Ac pentru cojocul mamei

Pe langa neajunsurile pe care le am, se mai numara si faptul ca sunt cicalitoare... dar cred ca s-a gasit ac si de cojocul meu...

Copilul nostru mai mare are un obicei de a pune degetele, pixurile, creioanele in gura. Iar eu am obiceiul sa-i fac observatii...

Si uite asa stand la bucatarie, vad cu coada ochiului ca trece baiatul mamei cu ceva in gura.
- Ce ai in gura? ma napustesc ca un uliu asutra bietului copil
- Limba, dinti si o carie reparata... zice baiatul mamei si pleaca mai departe.

P.S.: ...si iarasi 1:0 in favoarea tinerii generatii...


                              Cu mult drag,
                               mama a doi feciori.


 

Moldovioara (2)

Cheia succesului


Recent m-am intalnit cu un fost coleg de liceu. Ultima data l-am vazut in 1993... Doamne Dumnezeule, cat de ...MARE... sunt...

Si uite asa, vorbind despre una despre alta am aflt ca este casatorit, ca are copii, servici, apartament... Mai pe scurt este omul aranjat. Mai apoi am mai aflat ca traim intr-o tara de hoti, unde nimeni nu se gandeste la popor ci doar la propriul buzunar. Am mai aflat ca suntem fara de cultura, ca nu se face carte la noi in tara (copii lui deja merg la scoala, asa cred eu)... Ei, multe am aflat!

Dupa atata informatie utila, in dialogul nostru a intervenit o pauza, o pauza cam apasatoare. Si ca sa mai schimb cumva dispozitia zic:
- Simpatica cravata ai! (mai bine taceam)
- Ei! Asta e asa... de servici. Dar am eu acasa mai bune!!!

P.S.: De cand imi stiu sotul, el tot timpul purta la lucru ce avea mai bun.
Si sotul meu este un om de succes! (asa cred nu doar eu). Si inca ceva, sotul meu si colegul meu de liceu defapt activeaza in aceeasi companie.

Ok! Si care ar fi legatura cu "cheia succesului"?
Pentru mine este una clara: "cheia succesului" este in ceea CUM faci lucrurile, in atitudine.
Dar atitudinea nu vine asa din senin, peste noapte. Ea se invata, se educa.
A trai frumos, nu este neaparat echivalent cu a trai scump, in lux.
A trai frumos inseamna a spune BUNA DIMINEATA, MULTUMESC, POFTIM, VA ROG, TE IUBESC...
A trai frumos inseamna a ajuta parintii, copii, prietenii, colegul de banca ... pe cei care sunt intr-o situatie dificila...
A trai frumos inseamna ati face temele pentru acasa, serviciul, datoria de buna voie si nesilit de nimeni...
A trai frumos inseamna a servi ceaiul din cele mai frumoase cesti pe care le ai nu doar cand vin oaspetii, ci zilnic...

A trai frumos, calitativ se invata din copilarie, zilnic.
Si de noi, parintii, depinde ce atitudine au copii fata de invatatura, fata de treburile casnice, fata de oamenii din jur, fata de jucariile lor, obiectele care-i inconjoara...
Si cea mai mare provocare, pentru mine, este sa-mi invat flacaii orice treaba, orice lucru, orice insarcinare sa o faca cu drag, cu responsabilitate, cu atitudine.

Si mai sper din tot sufletul, ca atunci cand vor creste mari cea mai buna haina a lor sa fie purtata si la servici si nu doar la nunti si cumatrii...


                                         Cu mult drag,
                                                mama a doi feciori.

Complementul


Recent am fost la o petrcere.
Sigur m-am gatit, m-am chitit cum stiu mai bine.
Aveam o rochie ALBA cu dantele NEGRE crosetate. O rochie de o frumusete rara!!!
Si uite asa mandra si plina de sine apar in fata barbatilor mei.
-Waw mami, super! Esti asa de frumoasa!
In acest moment eram in al 9-le cer de fericire si ziceam in sinea mea: Iti multumesc, Doamne, ca mi-ai dat asa baiat care desi are 7 ani stie sa faca un complement ca lumea unei femei...
Si fiind intr-o stare de eforie totala aud:
- Stii, mami, cred ca de azi inainte am putea sa te numim DOAMNA ZEBRA...


P.S.: Spiritul de observatie si simtul bun al umorului tot sunt niste calitati de apreciat. E important de retinut sa nu-mi fac parul cret...

                                   Cu mult drag,
                               mamã a doi feciori.


                 

Fiul grijuliu

Încerc si eu sã fac tot ce pot ca feciorului nostru mai mare sã-i fie scoala pe plac. Mai încerc sã-l deprind sa fie organizat, mai ales în ceea ce tine de temele pentru acasã.
Deocamdatã e 0:0...

- Puiul mamei, eu mã simt prost.
- De ce?
- Pãi noi am avut o întelegere: îti faci lectiile si apoi mergi la joacã. Asa-i?
- Asa!
- Tu lectiile nu le-ai fãcut, dar la joacã ai iesit.
- Si?
- Înseamnã cã nu respecti întelegerea noastrã, nu mã respecti pe mine... (încercam si eu sã-l sensibilizez...)
- Mami, hai încearcã doar azi sã-ti imaginezi cã nu am avut nici o întelegere. Ai sã vezi cã ai sã te simti mult mai bine...

Ce fiu grijuliu creste mama! :)
Da... Cred ca deja e 1:0, în favoarea scolarului.

                           Cu mult drag,
                       mamã a doi feciori.

Moldovioara... (1)

Eram deja în avion. Zburam la mare. Dispozitie - SUPER! Urmau douã sãptãmâini pline cu apã, soare, nisip, fructe, jocuri... Urma vacanta.
Fiecare îsi împãrtãsia asteptãrile, planurile, râdeam, glumeam... Deodatã îmi vãd copilul "schimbat la fatã", cu ochii uzi si tristi.
- Ce e, pui?
- Sunt trist cã plecãm...
- De ce? Nu-ti doreai sã mergi la mare? Acolo va fi bine!
- Ba da îmi doream si mai doresc!
- Si atunci?
- Are sã-mi fie dor de Moldovioara mea!
Deja noi eram "schimbati la fatã", cu ochii uzi dar plini de mândrie:"Uite acesta e feciorul nostru!"

 P.S.: Sigur discutia noastrã a continuat:
- Si ce-ti place asa de mult în tara ta?
- Îmi place tot! Doar un singur lucru nu - terciurile si grãdinita.

Este cert cã trebuie sã-ti iubesti tara. Dar cât de important este sã o iubeascã copii? Cine sã-i ìnvete acest lucru? De la ce vârstã si cum? Si cea mai dificila întrebare: Dar oare dragostea de tarã se invatã sau cu ea te nasti?
Cred cã dragostea de tarã se si învatã. Se învatã de la pãrinti, bunei, educatori, învãtãtori, de la TV, radio, cãrti...de oriunde.
Judec dupã mine: chiar si ceaiul care-l fac cu drag este mai gustos decát cel pe care-l fac fiind supãratã. Cred cã si în Moldovioara noastrã lucrurile vor sta altfel dacã vor fi fãcute din dragoste pentru EA!!!

Rãsfoiam ieri o carte si am dat peste un gând foarte întelept: "Este nedrept sã înveti copilul cum sã moarã pentru Patrie înainte de a-l învãta cum sã trãiascã pentru ea." (Grigore Vieru)

                                             Cu mult drag,
                                         mama a doi feciori

Forta de gravitatie...

S-a întâmplat acum câtiva ani in urmã...

Pe atunci eram mamã cu un fecior.

Mergeam cu automobilul. Eram trei: tati, eu si flãcãul nostru de patru ani.

Ploau foarte tare si siroaiele de apã curgeau pe stradã la vale.

Cred cã ascultam radioul sau poate discutam... nu conteazã. La un moment dat flãcãul zice:

- Da de ce apa curge la vale?

Si când eram gata sã-i spun cã apa curge la vale fiindcã sã mergi la vale este mult mai usor decât sã urci la deal, aud:

- Intelegi, puiule, apa curge la vale datoritã fortei de gravitatie a Pãmântului...

Sigur cã întelege!!!!!!!!

Tati al nostru stie rãspuns practic la toate întrebãrile. Doar cã rãspunsurile lui genereazã întrebari si mai multe...

- Da ce înseamnã forta de gravitatie?

Pasarea pe limba ei piere! Hai, tati, ai intrat in joc, zii pânã la urmã...

- Iiiiii... Mami, explicã-i te rog tu, cã eu sunt atent la drum!

Eu mi-am incordat creerul la maxim, nu pentru cã nu stiu programa scolarã la fizicã. Ci incercam sã înteleg ce poate el sã înteleagã din tot ceea ce urma sã-i spun.

Întretimp am ajuns acasã. Urmãtoarea orã eu si flãcãul meu am desenat globul pãmântesc, l-am colorat, l-am decupat si l-am lipit pe un magnet. Apoi am gasit câteva piese de metal (masinute, animale, omuleti) si explicatiile au continuat...

- Dragul mamei, uite acesta este Pãmântul nostru. si arãt la machetul creat de noi. Iar acestea sunt lucrurile si fiintele care sunt pe Pãmânt. Asa cum magnetul nostru atrage si tine lipite de el aceste jucarii, asa si Pãmântul atrage si tine toate lucrurile si fiintele lipite de el. Puterea aceasta a Pãmântului se numeste forta de gravitatie. Clar?

- Da, e clar.

Apoi adaugã:

- Dar apa de ce curge la vale?!

- .... pai apa curge la vale fiindcã sã mergi la vale este mult mai usor decât sã urci la deal...

                                Cu mult drag,

                             mamã a doi feciori!

Hristos a Înviat!!!

-Mami, da ce faci? Da de ce vopsești ouă? Da de ce in roșu? Da de ce acum? Da de ce coacem pască? Da de ce... 

STOP!!!

Să-mi adun găndurile...

-Puiul mamii, vopsesc ouă. Și le vopsesc fiindcă vine Paștele...
-Da ce e Paștele? Da când vine? Da pentru ce? Da...
Inspir și expir adânc...calm și o iau de la capăt.  :))
- Puiul mamii, ce zici dacă am sa te rog să mă ajuți?! Am nevoie de o mână fermă de BĂRBAT! Uite, ia oul ăsta fiert și pune-l in ciaunul cu coji de ceapă. 
  Se apropie Paștele. E o zi deosebită! Vom sărbători Înviera Domnului Iisus Hristos...
- Ce vom sărbători?
- Înviera Domnului.
- Ce e aceasta înviere?


Bunã întrebare...


- Uite omul, pisica, câinele cum crezi sunt vii sau nu?
- DA...
- Dar de ce?
- Fiindca ele beau, mănâncă, vorbesc, se mișcă.
- Bine! Dar numește ceva ce nu este viu.
- Masa, scaunul, piatra.
- Corect. Poate masa, scaunul, piatra să vorbiască, danseze, cânte?
- Da!
- Unde ai văzut tu asa ceva?!
- În desene animate!
- Bine. Dar în realitate ai văzut asa ceva?
- Nu!
- Dacă masa, scaunul, piatra ar vorbi sau ar dansa, atunci am spune ca ele au înviat.
Din obiecte nevii au devenit vii. Clar?
- Clar!
- Bine! Cum crezi oul este viu sau nu?
- Nu!
- Dar din ou ce iese?
- Puișorul!
- Dar puișorul este ceva viu?
- Da!
- Păi, dragul mamei, de Paște noi vopsim ouă si nu altceva fiindcă ele sunt simbolul, semnul învierii, din oul neviu iese puiul viu. Le vopsim în roșu, fiindcã este culoarea bucuriei. Iar Înviera Domnului este o bucurie mare.


Pânâ aici m-am descurcat parcâ binișor... 
Și când mã gândeam sã schimb subiectul...


- Mami, da de ce noi sãrbãtorim Învierea lui IIsus, dar zicem Hristos a Inviat?!


Am impresia cã mã testeazã!!!
- Ce sã-i zic? Dar cel mai important e cum sã-i zic ca sã întelegã ceva...
Solutia a venit de la sine.
- Aaaa! Acesta e numele lui deplin, IIsus Hristos.
- Da, puiule! Cam asa ceva...


Slava Domnului! Si cu aceasta  am scos-o în capãt...


- Da pasca?
- Ce e cu ea?
- De ce pasca si nu altceva?
- De ziua mea de nastere bunicuta coace o tortã. Este torta mea preferatã. Si o coace doar de ziua mea, o singurã datã in an. Cam asa ceva este si cu pasca. Este o pâine specialã care se coace doar de Paste.
- Clar! Mami, nu te superi dacã mã duc sã o ajut si pe bunicuta un pic?!
-NUUUUUU!!!!! Du-te, dragul mamei! Si bunica are nevoie de o mânã fermã de barbat!!!






                 Hristos a Înviat! Si sã vã aibã Domnul în paza Sa!


                                Cu mult drag, mamã a doi feciori.