Moldovioara... (1)

Eram deja în avion. Zburam la mare. Dispozitie - SUPER! Urmau douã sãptãmâini pline cu apã, soare, nisip, fructe, jocuri... Urma vacanta.
Fiecare îsi împãrtãsia asteptãrile, planurile, râdeam, glumeam... Deodatã îmi vãd copilul "schimbat la fatã", cu ochii uzi si tristi.
- Ce e, pui?
- Sunt trist cã plecãm...
- De ce? Nu-ti doreai sã mergi la mare? Acolo va fi bine!
- Ba da îmi doream si mai doresc!
- Si atunci?
- Are sã-mi fie dor de Moldovioara mea!
Deja noi eram "schimbati la fatã", cu ochii uzi dar plini de mândrie:"Uite acesta e feciorul nostru!"

 P.S.: Sigur discutia noastrã a continuat:
- Si ce-ti place asa de mult în tara ta?
- Îmi place tot! Doar un singur lucru nu - terciurile si grãdinita.

Este cert cã trebuie sã-ti iubesti tara. Dar cât de important este sã o iubeascã copii? Cine sã-i ìnvete acest lucru? De la ce vârstã si cum? Si cea mai dificila întrebare: Dar oare dragostea de tarã se invatã sau cu ea te nasti?
Cred cã dragostea de tarã se si învatã. Se învatã de la pãrinti, bunei, educatori, învãtãtori, de la TV, radio, cãrti...de oriunde.
Judec dupã mine: chiar si ceaiul care-l fac cu drag este mai gustos decát cel pe care-l fac fiind supãratã. Cred cã si în Moldovioara noastrã lucrurile vor sta altfel dacã vor fi fãcute din dragoste pentru EA!!!

Rãsfoiam ieri o carte si am dat peste un gând foarte întelept: "Este nedrept sã înveti copilul cum sã moarã pentru Patrie înainte de a-l învãta cum sã trãiascã pentru ea." (Grigore Vieru)

                                             Cu mult drag,
                                         mama a doi feciori