Fiul grijuliu

Încerc si eu sã fac tot ce pot ca feciorului nostru mai mare sã-i fie scoala pe plac. Mai încerc sã-l deprind sa fie organizat, mai ales în ceea ce tine de temele pentru acasã.
Deocamdatã e 0:0...

- Puiul mamei, eu mã simt prost.
- De ce?
- Pãi noi am avut o întelegere: îti faci lectiile si apoi mergi la joacã. Asa-i?
- Asa!
- Tu lectiile nu le-ai fãcut, dar la joacã ai iesit.
- Si?
- Înseamnã cã nu respecti întelegerea noastrã, nu mã respecti pe mine... (încercam si eu sã-l sensibilizez...)
- Mami, hai încearcã doar azi sã-ti imaginezi cã nu am avut nici o întelegere. Ai sã vezi cã ai sã te simti mult mai bine...

Ce fiu grijuliu creste mama! :)
Da... Cred ca deja e 1:0, în favoarea scolarului.

                           Cu mult drag,
                       mamã a doi feciori.